Minute in care ma reculeg..

… fie 2, fie zeci, insa un lucru este cert am nevoie disperata de ele, de minutele mele. Un om emotiv ce este tentat spre vis la fiecare citeva secunde, a fost nevoit sa renunte la tot si sa invete a fi calculat, serios, cugetat.. cuvinte a caror sens nici macar nu-l cunosc. Chiar de am fost nevoita sa ma schimb la cele 180 de grade, pentru a supravetui am totusi nevoie de minutele mele, minutele in care ma reculeg, in care imi permit sa visez, imi permit sa nu ma judec, sa fac dragoste cu mine, sa ma iubesc fara sa ma autoanalizez.
Sunt ca niste imbratisari de vindecare si consolare, adesea vin dupa orele 19:00, mai rar ceva mai tirziu, insa un lucru este cert ele continua sa vina , zi de zi, an de an.
Minutele in care ma reculeg vin de obicei la pachet cu cititul, muzica gustoasa si dialoguri intre mine si eu, am nevoie de ele , am nevoie pentru a fi bine, pentru ca ori de cite ori nu m-as indragosti de mine, tot timpul se gasesc niste maracini de oameni, care sa ma faca sa ma judec si sa ma indoiesc de mine.